Colostrul canin

Introducere

Perioada neonatală reprezintă o perioadă de risc major la câine, de vreme ce aproximativ 20% dintre cățeii nou- născuți vii vor deceda înaintea împlinirii vârstei de 21 zile; 70% dintre decese sunt în prima săptămână post-partum 1

Formarea și compoziția colostrului

Colostrul este prima secreție mamară produsă după fătare (și este, ocazional, prezentă și înainte e parturiție), cu tranziția către lapte, care apare între ziua a doua și a treia a lactației (Tabelul 1). Cantitatea reală de colostru pe care o produce o cățea în lactație este necunoscută.

* valoare necunoscută

În timpul gestației, țesutul mamar se dezvoltă sub influența estrogenilor și a progesteronului, iar secreția - indusă de prolactină - este posibilă numai atunci când nivelurile de progesteron scad. Unele componente ale colostrului sunt sintetizate de celulele mamare epiteliale (proteine, lactoză, lipide), în timp ce altele, precum imunoglobulinele (Ig), celule albe ale sângelui, hormonii și anumiți factori de creștere sunt preluate din fluxul de sânge matern. Macroscopic, colostrul este galben și mai vâscos decât laptele. Din punctul de vedere al calității, se diferențiază de lapte în primul rând prin concentrația ridicată de proteine (dublă față de cea a laptelui secretat la două săptămâni post-partum, fiind bogat în special în imunoglobuline), o concentrație puțin mai ridicată de lipide (10% mai mult) și un conținut mai scăzut de carbohidrați (jumătate din cea a laptelui) 5

În plus față de cazeină (60% din proteinele totale), imunoglobulinele reprezintă între 20-37% din proteinele colostrului  6

Inhibitorii de tripsină se găsesc, de asemenea, în colostru (dar nu și în lapte), reducând degradarea Ig colostrale și posibil crescându-le absorbția la nou-născuți  [14]. Colostrul conține, de asemenea, factori antimicrobieni (precum lactoferină și lizozim), hormoni (cortizol, tiroxină, insulină și hormonul de creștere) și factori de creștere (de exemplu, factori de creștere asemănători cu insulina, factorul de creștere al epidermei și factorul de creștere al nervilor [15]. Aceste componente sunt implicate în dezvoltarea și maturarea diferitelor organe, precum tiroidă și intestine, fiind vitale, de asemenea, pentru creșterea generală a cățeilor (vezi mai jos).

Colostrul canin are niveluri ridicate în cazul  a  două enzime, gamma-glutamil-transferază și fosfataza alcalină, respectiv de 100 ori și de 10 ori mai concentrate decât în serul matern [16]. Aceste două substanțe chimice sunt, în principal, absente din sângele circulant, la fătare, și astfel măsurarea acestor enzime în serul unui cățel va confirma ingestia colostrului (cu toate că nivelurile enzimelor nu se corelează cu nivelul IgG).

În sfârșit, colostrul canin conține, de asemenea, diverse celule, precum macrofage, neutrofile și limfocite. Aceste celule sunt absorbite de căței înainte de închiderea barierei intestinale și intră fie în circulație, fie joacă un rol în imunitatea celulară, umorală sau digestivă locală [17].

Rolurile colostrului

• Mai întâi, IgG colostrale scad rapid în primele câteva ore post-partum.

• În al doilea rând, închiderea rapidă a barierei intestinale; acesta este punctul în care macromoleculele (inclusiv IgG) nu mai pot trece prin peretele intestinal pentru a intra în fluxul sanguin, astfel încât un cățel absoarbe ~ 40% din IgG colostrale ingerate la fătare, numai 20% sunt absorbite la patru ore după fătare și 9% la douăsprezece ore după fătare. La 24 ore post-partum, absorbția este nulă [20].
  
   

Calitatea imunologică a colostrului, în ceea ce privește concentrația IgG, este destul de variabilă, atât între cățele, cât și între perechile de mamele ale aceleiași femele (Figura 3). Într-un studiu care a analizat colostrul a 44 cățele, din  13 rase diferite, într-o singură canisă, nivelurile IgG au variat între femele cu un factor de 5; nu au părut să influențeze calitatea imunologică a colostrului nici vârsta femelei, sau talia rasei, nici dimensiunea cuibului [12]. Concentrația de IgG din 180 probe de la diverse perechi de mamele a variat între 0,8 și 61 g/L, cu un coeficient de variație de 42% între perechile de mamele ale aceleiași  cățele [12]. Cu toate acestea, perechea de mamele care produce colostrul de cea mai bună calitate variază de la un animal la altul, deci nu are nicio valoare recomandarea ca puii să sugă de la o anumită mamelă. Totuși, variația marcantă dintre femele în ceea ce privește calitatea imunologică (și între mamelele aceleiași femele), poate însemna că anumite cuiburi au un risc crescut de mortalitate neonatală.

Colostrul oferă majoritatea IgG pentru imunitatea sistemică, în timp ce IgA asigură imunitate locală și digestivă, și în special imunitate la nivelul  mucoaselor. IgA colostrală este implicată în apărarea locală a tractului digestiv și rolul său este continuat prin ingestia laptelui, care este bogat în IgA. În afară de faptul că este fracția absorbită în fluxul sanguin înainte de închiderea barierei intestinale, IgA este distribuită la nivelul mucoaselor digestive și non-digestive [20][23]. 

Cu toate că transferul Ig materne reduce mortalitatea neonatală, la sfârșitul perioadei pediatrice, atunci când un cățel are vârsta de 6-8 săptămâni, imunitatea  maternă  poate să interfereze cu vaccinarea cățelului. Cu cât concentrația de IgG dobândite până la vârsta de 2 zile este mai ridicată, cu atât aceasta este mai ridicată în perioada pediatrică [24], și acest fapt crește riscul ca un cățel să nu    fie protejat după vaccinare. Cu toate acestea, interferența este variabilă, fiind dependentă de animalul individual, imunogenitatea vaccinului și doza oferită.

Valoarea energetică a colostrului este cu cel puțin 20% mai ridicată decât a laptelui, cu toate că nivelul energetic poate varia între cățele (totuși, într-un interval relativ mic, cu un factor de 1,6) și pot exista diferențe ușoare între perechile  de mamele ale aceluiași câine (un coeficient de variație în jur de 8%, comparativ cu 42% valoarea imunologică). Vârsta, rasa și dimensiunea cuibului nu au fost arătate să afecteze valoarea energetică. 52% din energia furnizată de colostru este proteină și 40% provine din lipide; variațiile în ceea ce privește valoarea energetică sunt explicate, în principal, de variațiile nivelurilor de lipide  [25].

În timp ce imunoglobulinele și energia furnizate de  colostru influențează riscul de mortalitate  la  căței  în timpul perioadei neonatale [3][4] este interesant de menționat că valoarea energetică și calitatea  imunologică ale colostrului nu sunt corelate [28]. În plus, cantitatea de colostru obișnuit care trebuie ingerată pentru a oferi imunitate satisfăcătoare este de 1,3 mL per 100g greutate corporală a cățelului (presupunând că nivelurile serice ale IgG ale cățelului ating 2,3 g/L, cu o rată de absorbție digestivă de 40%, un hematocrit de 35% și niveluri ale IgG în colostru de 20 g/L). Prin contrast, cantitatea medie de colostru ingerat necesar pentru a acoperi nivelurile energetice este mult mai ridicată, la 12 mL per 100 g greutatea corporală a cățelului (necesarul energetic de 212 kcal/kg, pe zi, în cazul în care colostrul furnizează 1800 kcal/L).

Cu toate că pare mult mai dificilă acoperirea necesarului energetic, comparativ cu cel imunologic, o proporție ușor mai ridicată dintre căței au deficit energetic (30%), decât   de IgG (20%) (Figura 5). Cu toate că pragurile în ceea ce privește nivelurile colostrale de IgG și energie necesare pentru a controla mortalitatea neonatală au fost  determinate la unele specii, acestea nu sunt cunoscute, în prezent la câine.

Dezvoltarea organelor

În plus față de creștere, colostrul este implicat, de asemenea, în dezvoltarea și maturarea anumitor  organe, mai ales în tractul digestiv. Acest fapt este corelat cu hormonii colostrali și cu factorii de creștere. Un studiu a raportat că acei căței care au primit colostru  au  avut  tractul gastrointestinal cu 60-90% mai bine dezvoltat, comparativ cu cățeii de aceeași greutate corporală, cărora li s-a oferit un înlocuitor de lapte sintetic [26], cu toate că alte studii nu au observat acest aspect cu consecvență [27]. 

Inducerea producției și eliberării de colostru

Uneori o cățea produce colostru foarte puțin, sau deloc, la fătare, sau imediat post-partum. Această agalaxie poate fi rezultatul unei fătări premature, cezariene, endotoxiemie  sau malnutriție, dar cel mai des se datorează stresului post- partum, mai ales în cazul femelelor primipare. La fătare ar trebui întotdeauna oferit un mediu liniștit, calm, iar  în  unele cazuri poate fi recomandată medicația, pentru  femelele anxioase, pentru a susține producția de colostru (Tabelul 2).

Alternative pentru colostru

Atunci când femela este absentă, sau nu produce suficient colostru, este esențială oferirea unui susbstitut, pentru a limita mortalitatea neonatală. Cel puțin un aport energetic trebuie oferit cățeilor, însă este dezirabil, de asemenea, un aport de imunoglobuline. Scenariul ideal este să existe  o altă cățea, care a fătat cu mai puțin de 2-3 zile înainte, care fie să adopte cățeii, fie să se poată mulge colostru de la aceasta și să se administreze cățeilor. Dacă o  femelă adoptivă a fătat cu mai mult de 2-3 zile înainte, laptele acesteia va asigura un aport energetic suficient (de vreme   ce valoarea energetică a laptelui este numai cu 20% mai scăzută decât a colostrului), dar aportul de IgG va fi insuficient: laptele conține numai 1-2 g/L IgG, comparativ cu 20 g/L în colostru, deci, un cățel va avea  nevoie  de 13-26 mL lapte pentru a primi aceeași cantitate  de  IgG, care se obține din 1 mL colostru. Nu sunt disponibile date pentru căței, dar pisoii care au fost hrăniți cu lapte de la o pisică adoptivă nu au prezentat un transfer semnificativ de IgG [28]. Laptele praf nu conține imunoglobuline canine și are o concentrație energetică de aproximativ 1 kcla/mL (adică jumătatea din cea a colostrului) [29] și deci, oferă aport nutritiv, dar nu și unul imunologic.

În schimb, serul extras de la un câine adult va conține imunoglobuline, dar la o concentrație de aproximativ 3  ori mai mică decât a colostrului și va avea numai o  valoare energetică limitată. Studiile clinice în care s-a administrat ser pe cale orală cățeilor care nu au primit colostru, au arătat o creștere a IgG circulante, dar la un nivel mult mai scăzut, comparativ cu cel obținut dintr- un colostru standard [18][19].

Cu toate acestea, un studiu [18] a arătat că administrarea orală a serului canin cățeilor noi fătați, care nu au primit colostru, a determinat niveluri de IgG rezonabile. Aceasta sugerează că, cel puțin la unii căței, administrarea serului poate asigura atingerea concentrației minime de IgG (adică 2,3 g/L), care să asigure protecție.

În prezent, există interes pentru colostrul bovin ca sursă de imunoglobuline heterologe, întrucât acesta este ușor de colectat și disponibil de-a gata, dar nu a fost încă evaluat pentru căței, în ceea ce privește valoarea imunologică sau nutrițională. O altă sursă foarte bogată de Ig este IgY (din ouă de găină imunizate), cu cercetări recente care arată că serul care conține anticorpi specifici împotriva patogenilor canini (E. Coli și CPV2), obținut din ouă hiperimunizate, poate fi administrat cățeilor pentru a furniza imunitate; autorii au efectuat un studiu clinic cu adminsitrarea de IgY, pe cale orală, cățeilor, înainte de închiderea barierei intestinale și au obținut rezultate promițătoare în ceea ce privește sănătatea generală, cu creștere îmbunătățită în primele   trei   săptămâni   de    viață    (date    nepublicate).

În absența unui substitut ideal, unica soluție disponibilă în prezent este crearea unei bănci de colostru, așa cum se practică în acest moment pentru bovine și cai. Crescătorii pot mulge laptele de la o cățea în a doua zi post-partum  (ceea ce asigură că proprii căței au primit imunitatea   pasivă). În general, mulgerea unei cățele  lactante  este ușoară; după curățarea pielii cu un săpun pe bază de clorhexidină, colostrul poate fi colectat în tuburi de plastic  de volum mic și înghețat (Figura 6). Cantități mici de colostru pot fi, apoi, decongelate (la 37°C (98.6°F); sub nicio formă nu ar trebui folosit cuptorul cu microunde), în funcție de nevoi și administrate cu biberonul, sau cu tuburi de hrănire, în doză de 1,5 mL per 100 g greutatea corporală a cățelului, pe zi.

Concluzie

Colostrul canin reprezintă o secreție cu o compoziție specială, creată pentru a răspunde nevoilor specifice ale unui cățel - adică, furnizarea imunității pasive, energiei și a anumitor factori necesari pentru creșterea și diferențierea organelor. Cantitatea de colostru primită poate fi un factor limitativ în ceea ce privește supraviețuirea anumitor căței dintr-un  cuib, în timp ce impactul nutriției materne asupra cantității și calității colostrului produs rămâne de cercetat. Dintr-un punct de vedere practic, dezvoltarea unui substitut de colostru care poate oferi suport imunologic eficient împotriva patogenilor canini, ca și un aport energetic, ar constitui un progres esențial în controlul mortalității neonatale, la căței. 

Recunoaștere

Autorii ar dori să le mulțumească tuturor celor care au contribuit la îmbunătățirea cunoștințelor asupra colostrului canin, în special lui Karine Reynaud, Elie Marcheteau, Marie- Blanche Bertieri, Jennifer Anne, Maelys Martin, Milène Gonnier, Lisa Rossig și Stéphanie Coinus.