Comunicarea, o abilitate clinică (Partea 1)

Articol semnat de Miguel Ángel Díaz , Iván López Vásquez , Cindy Adams și Antje Blättner

Abilitățile de comunicare descrise în continuare sunt esențiale pentru dezvoltarea unei bune relații de colaborare între medicul veterinar și client, între personalul cabinetului și client, precum și între membrii personalului. Aceste abilități reprezintă componenta esențială a competențelor de clinică și pot duce la stabilirea unei baze comune mai solide, la îmbunătățirea relațiilor și a coordonării îngrijirilor medicale și pot reduce conflictele și nemulțumirile. Să începem prin a urmări comunicarea non-verbală.

Reading time5 - 15 min
Communication is a clinical skill (part 1)

Puncte cheie

Group 15 1

Verificarea modului n care interpretăm mesajele nonverbale este crucială pentru a facilita deciziile și pentru a răspunde așteptărilor și cerințelor.

Comunicarea nonverbală

Comunicarea nonverbală include toate semnalele comportamentale care sunt transmise în cadrul unei interacțiuni, excluzând conținutul verbal. Deși estimările variază, se consideră că 80% din comunicarea noastră este nonverbală și că sentimentele și emoțiile sunt comunicate celorlalți prin mijloace nonverbale, iar ceea ce spunem efectiv reprezintă ceea ce gândim. De cele mai multe ori, comunicarea sentimentelor și emoțiilor este involuntară și uneori ne scapă de sub control. 

Există patru categorii de comunicare nonverbală (Figura 1) [1]:

  • Kinezică
  • Proxemică
  • Paralimbaj
  • Schimbări autonome
Figura 1. Există patru tipuri de comunicare nonverbală. Știți pe care îl utilizați cel mai mult?
Figura 1. Există patru tipuri de comunicare nonverbală. Știți pe care îl utilizați cel mai mult?
© Manuel Fontègne

 

Kinezica

Figura 2. Exercițiul 1.
Figura 2. Exercițiul 1.
© IHC Veterinary Communication Project, New Haven, CT

Kinezica se referă la comportamente precum expresiile faciale, nivelul general de tensiune în corp, gesturi, postura și mișcările corpului. Acestea sunt de obicei comportamente nonverbale asupra cărora exercităm un anumit nivel de control voluntar (Figura 2).

Exercițiul 1

  • Ce observați în legătură cu postura corpului și expresiile faciale ale clientei?
  • Ce presupuneri puteți face privind ceea ce simte? 
  • Ce puteți face sau spune pentru a verifica aceste presupuneri?

 [Vom furniza răspunsurile la aceste întrebări la finalul capitolului]

Proxemica

Exercițiul 2.
Figura 3. Exercițiul 2.
© IHC Veterinary Communication Project, New Haven, CT

Proxemica se referă la modul în care oamenii se situează pe sine în spațiu, inclusiv distanța dintre medicul veterinar și client, unghiul în care se poziționează medicul veterinar în raport cu clientul, diferențele de înălțime și barierele fizice, de exemplu fișe, mese de examinare, computere și chiar animalul însuși. (Figura 3).

Exercițiul 2

  • Ce fel de informații sunt schimbate între clientă și medicul veterinar? 
  • Ce presupuneri puteți face despre ceea ce simte clienta pe baza comunicării ei nonverbale?
  • Ce puteți face pentru a gestiona ceea ce observați din comunicarea ei nonverbală?

[Vom furniza răspunsurile la aceste întrebări la finalul capitolului]

Paralimbajul

 Paralimbajul include toate calitățile vocii.
Figura 4. Paralimbajul include toate calitățile vocii.
© Shutterstock

Paralimbajul include toate caracteristicile vocii: tonul, viteza, ritmul, volumul și intonația (Figura 4). Folosind aceste caracteristici, putem transmite cu aceleași cuvinte mesaje diferite: Eu mă duc la muncă acum; Eu mă duc la muncă acum; Eu mă duc la muncă acum. Rețineți că există și diferențe culturale. În unele culturi se pune accent pe ton și tempo, în timp ce în altele se accentuează anumite cuvinte. Un ton cald și prietenos al vocii poate induce clientului o stare de relaxare și confort și îl poate ajuta să discute mai deschis despre ceea ce îl preocupă în principal. Totodată, poate determina o atitudine mai deschisă a clientului atunci când medicul veterinar furnizează informații și face recomandări.

Schimbările autonome

Figura 5. Exercițiul 3
Figura 5. Exercițiul 3.
© IHC Veterinary Communication Project, New Haven, CT

Comportamentul autonom se referă la acele manifestări determinate de sistemul nervos autonom. Aceasta este categoria comunicării nonverbale pe care o controlăm foarte puțin sau deloc. Este foarte util să învățăm să observăm aceste comportamente, deoarece arată adesea că starea interioară a persoanei este în schimbare și că aceasta are sentimente puternice față de ceea ce se discută sau față de natura consultației (Figura 5). Culoarea feței se poate schimba, devenind îmbujorată sau palidă, ochii pot începe să sclipească indicând stadiul incipient la procesului de lăcrimare, puteți vedea că se declanșează transpirația, puteți percepe anumite emoții din strângerea mânii, puteți observa dacă o persoană respiră la nivelul pieptului sau mai profund, la nivelul abdomenului – sau dacă, de fapt, își ține respirația în momentul în care ați abordat un anumit subiect.

Exercițiul 3

  • Ce observați în legătură cu postura corpului și expresiile faciale ale clientei?
  • Ce presupuneri puteți face despre ceea ce simte?
  • Ce puteți face sau spune pentru a verifica aceste presupuneri?

[Vom furniza răspunsurile la aceste întrebări la finalul capitolului]

Gestionarea mesajelor contradictorii

Este esențial să citiți întregul ansamblu al răspunsurilor nonverbale, mai degrabă decât un singur semnal, deoarece răspunsurile mixte sunt frecvente. În primul rând trebuie să acordați atenție situațiilor în care ceea ce clientul comunică nonverbal este diferit de ceea ce exprimă verbal. Aceasta presupune accentuarea gradului de conștientizare a comunicării nonverbale, cum ar fi un client care lăcrimează, întrerupe contactul vizual, se uită la ceas, manifestă emoții precum furie, teamă, confuzie, neputință, durere. Al doilea pas este să oglindiți ceea ce observați sau credeți că resimte clientul. Un mesaj contradictoriu apare atunci când canalele verbale și nonverbale nu sunt în concordanță. Unii experți în comportamentul nonverbal caracterizează mesajele contradictorii ca fiind o „deconspirare nonverbală” sau „diversiune”. Destul de des un mesaj contradictoriu înseamnă că, dintr-un motiv sau altul, clientul nu are suficientă încredere pentru a-i spune medicului veterinar ceea ce gândește sau își dorește și, de foarte multe ori, implică un dezacord cu medicul veterinar în privința recomandărilor furnizate.

Așadar, cum procedăm în cazul mesajelor contradictorii? În primul rând, trebuie pregătit terenul pentru a maximiza interacțiunea prin indicii nonverbale, începând cu propria persoană și cu propriul cabinet. Asigurați-vă că întregul cabinet transmite un mesaj de invitație pentru clienți. Amenajați spațiul cabinetului și sala de examinare în așa fel încât să promoveze confortul și relaxarea clienților și pacienților. 

Apoi, autoevaluați-vă comunicarea nonverbală, începând prin a acorda atenție diferențelor de înălțime. Vă  situați deasupra clientului atunci când încercați să examinați pacientul? Ce fel de distanță interpersonală ați creat pentru a maximiza interacțiunea? Sunteți prea aproape sau prea departe de client pentru a putea purta o discuție relaxată? Ce tipuri de bariere ar putea distrage atenția de la interacțiunea nonverbală, cum ar fi masa de examinare sau faptul că v-ați așezat la computer pentru a introduce datele? Acordați atenție tonului pe care vorbiți și țineți cont de cât de mult vorbiți comparativ cu clientul.

Să recunoaștem acum discrepanța dintre comunicarea verbală și cea nonverbală a clientului într-un exemplu de tipul: 

 „Susan, deși ai fost de acord să facem niște investigații suplimentare care să ne ajute să ne dăm seama ce se întâmplă cu Sadie, simt că încă nu ești tocmai sigură de această decizie”  [pauză,  ocazia ca Susan să răspundă]

Identificarea indiciilor nonverbale furnizate de client, decodarea acestora și, cel mai important, verificarea faptului că ați interpretat corect ceea ce s-a transmis nonverbal sunt cruciale pentru a înțelege emoțiile și sentimentele clientului.

Al treilea pas implică să țineți cont de răspunsul clientului în următoarea întrebare sau comentariu. De exemplu, să presupunem că Susan a răspuns la observația dumneavoastră despre nesiguranța privind investigațiile suplimentare spunând: 

 „Da, nu sunt convinsă. Am făcut deja o mulțime de teste și nu am aflat nimic nou despre starea lui Sadie, așa că sunt reticentă să cheltuiesc mai mulți bani”.

Cum ați putea răspunde? 

Gândiți-vă puțin la cuvintele pe care le-ați putea folosi înainte de a vedea varianta de răspuns de mai jos. 

Un posibil răspuns ar fi:

 „Îți mulțumesc că mi-ai spus ce te preocupă, Susan. Cele două investigații suplimentare pe care le recomand, frotiu de amprentă și raclaj cutanat, sunt pașii care urmează după analizele de sânge pe care le-am făcut deja. Aceste investigații ne vor ajuta să stabilim ce anume îi cauzează mâncărimea și scărpinatul.”

După cum puteți vedea din exemplul de mai sus, medicul veterinar a înțeles că Susan este supărată și reticentă în a cheltui sume suplimentare de bani doar pentru a afla că medicul veterinar tot nu știe care este problema de care suferă câinele. Medicul a gestionat reticența lui Susan oferind un motiv pentru care cele două analize suplimentare ar putea fi utile în stabili ce trebuie făcut pentru a o trata pe Sadie.

Importanța unui comportament nonverbal adecvat în dezvoltarea relației nu poate fi subliniată îndeajuns. Identificarea indiciilor nonverbale furnizate de client, decodarea acestora și, cel mai important, verificarea faptului că ați interpretat corect ceea ce s-a transmis nonverbal sunt cruciale pentru a înțelege emoțiile și sentimentele clienților și pentru a putea avansa discuția având o mai bună oportunitate de a lua decizii în interesul optim al pacientului, ținând în același timp cont de convingerile, așteptările și nevoile acestuia.

Răspunsurile la exercițiile de comunicare nonverbală

 

Miguel Ángel Díaz

Miguel Ángel Díaz

DVM

Spania

Miguel este licențiat în Medicină Veterinară din 1990. După ce a lucrat în câteva clinici, și-a deschis propria clinică în 1992 care s-a dezvoltat de la un birou cu două persoane la un spital cu program permanent 24/7 cu 17 angajați. După ce și-a condus propriul spital timp de 25 de ani, în 2017 și-a delegat echipa să continue, pentru ca el să se poată concentra pe marea sa pasiune: activitatea de coaching.

Miguel este directorul companiei New Way Coaching, care are drept obiectiv susținerea medicilor veterinari să își dezvolte calitățile de lideri. A educat și instruit medici din Europa, America Latină și Asia începând cu anul 2009 în leadership, tehnici motivaționale, comunicare eficientă, gestionarea obiecțiilor, rezolvarea conflictelor, influență și persuasiune. Își petrece timpul oferind sesiuni de coaching individual, sesiuni private de training pentru echipele clienților săi și workshopuri și conferințe pentru companii renumite din domeniu.

Miguel este Coach International atestat de către Comunitatea Internațională de Coaching/ International Coaching Community și de către Centrul de Coaching Executiv SUA( Center for Executive Coaching USA). Este Trainer atestat în tehnica lui Edward de Bono, ,,Șase pălării gânditoare,, (Six Thinking Hats).

A participat în calitate de lector internațional la conferințe din peste 10 țări de pe trei continente. Este autorul cărții  ,,7 Chei către succes în managementul cabinetului veterinar,,( “7 Keys to Successfully Running a Veterinary Practice”), publicată în limbile engleză, poloneză, chineză și italiană

 

Iván López Vásquez

Iván López Vásquez

DVM

Chile

Iván provine dintr-o familie de medici veterinari; tatăl și fratele său împărtășesc aceeași pasiune. A absolvit Universidad de Concepción în 1991, a lucrat câțiva ani într-un mic cabinet iar apoi a făcut o schimbare în carieră trecând în aria vânzărilor și marketingului, ocupând câteva poziții în companii multinaționale în domeniul animalelor de companie din țara sa de origine. 

Începând cu 2008 a devenit Director executiv al companiei Vetcoach, o companie de consultanță organizațională și de afaceri specializată în medicină veterinară pentru animale de companie din zona Americii Latine, unde viziunea sa este aceea de a crea “un nou standard pentru lumea medicală veterinară”. 

Iván a studiat  marketing, inovație, coaching și psihologie pozitivă. Azi este un consultant de strategie în afaceri în domeniul inovării și dezvoltării organizaționale Coach ORA (Organizational Role Analysis), creator al unor inițiative de creștere a nivelului de bunăstare  (fericire) pentru studenții și practicienii de medicină veterinară, precum și al unor programe de instruire foarte valoroase pentru companii din domeniu și echipele acestora.

Programele sale educaționale oferă teme cum ar fi management, bunăstare, abilități de comunicare și  leadership pozitiv. Iván a semnat câteva articole de management în reviste de medicină veterinară și activeaza ca lector internațional în America Latină.

 

Cindy Adams

Cindy Adams

MSW, PhD

Canada

Cindy Adams is Professor in the Department of Veterinary Clinical and Diagnostic Sciences at the University of Calgary, Veterinary Medicine, where she developed and implemented the Clinical Communication Program in Calgary’s new veterinary school. She honed her professional understanding of human-animal relationships serving from 1980-1992 as a social worker in child welfare, women’s shelters and the justice system. Animals were frequently involved in that work. Combining the very different perspectives gained from her experiences in social work and a doctorate in veterinary epidemiology, she became a faculty member at the Ontario Veterinary College, University of Guelph (1996-2006). There she designed and directed the first veterinary communication curriculum in North America and pioneered a research program regarding communication in veterinary medicine.

She helped initiate the Institute for Healthcare Communication, Bayer veterinary communication project. Her research has focused on communication education, veterinary-client communication in large and small animal contexts, animal welfare, companion animal death and human grief. Founder of the International Conference on Communication in Veterinary Medicine, co-author of Skills for Communicating in Veterinary Medicine she has presented widely and advised veterinarians, veterinary practice teams and veterinary educators throughout North America, Europe, Australia and the Caribbean.

 

Antje Blättner

Antje Blättner

DVM

Germania

Antje Blättner a crescut în Africa de Sud și Germania, a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Berlin și Munhen în 1988, apoi și-a deschis propriul cabinet de medicină veterinară pentru animale mici. În 2001 a participat la un curs postuniversitar studiind domeniile training și coaching la Universitatea din Linz, Austria și a fondat“Vetkom” — o companie dedicată educării medicilor și asistenților veterinari în managementul cabinetului prin intermediul prezentărilor, seminariilor și instruirii în clinică. Antje Blättner este editorul  “team.konkret”, o revistă dedicată asistenților veterinari și “Veterinär Spiegel”, revistă dedicată medicilor veterinari. În prezent, susține conferințe și instruiește medici și asistenți veterinari pe temele comunicării cu clienții, marketing și alte subiecte legate de management în Germania și – alături de Royal Canin — în peste 20 de țări de pe mapamond.

Referințe
  1. Bonvicini K. (2003) Bayer Animal Health Communication Project. It goes without saying. New Haven (CT): Institute for Healthcare Communication.